Coco Chanel – biografie

N-am mai scris de muuuuult timp pe blog, dar am simțit că nu este suficientă o postare pe instagram pentru biografia lui Coco Chanel.

unnamed
Coco Chanel a fost prima femeie care a purtat pantaloni. Photo credit

Trebuie să menționez că autoarea, Edmonde Charles-Roux, a fost în primul rând jurnalistă și apoi scriitoare. Nu am știut asta și mi-a cam displăcut stilul mult prea științific al biografiei.

Am un prost obicei să nu rețin numele autorilor și mă interesez despre ei abia după ce termin de citit cărțile. Despre Edmonde nu am știut că este femeie sau bărbat și, deși m-am tot întrebat pe parcurs, mi-a fost lene să caut. Am bănuit că este femeie din cauza stilului mega-critic la adresa lui Coco – sigur un bărbat ar fi fost acuzat de misoginism dacă scria în asemenea hal.

Până spre finalul cărții m-a surprins oscilația autoarei între admirație și dezgust la adresa ”muzei”.

In order to be irreplaceable one must always be different.

Coco Chanel s-a ascuns. Mai întâi de originile ei, apoi de curriculum vitae și apoi de legăturile cu naziștii – se spune că ar fi fost agent. A încercat, mai ales, să ascundă orice eșec. A vrut să devină cântăreață, dar nu avea voce.

Sigur, contribuția la trezirea spiritului independent al femeii nu este de neglijat. A inovat prin stil, modă, atitudine.WhatsApp Image 2020-03-23 at 11.41.43

Mi-a luat vreun an să termin cartea. Mă prindea câte un capitol, îl citeam pe nerăsuflate și ziceam: ”Acum e momentul ăla în care începe să-mi placă!”, apoi mă enerva ceva și o abandonam zile/ săptămâni.

Am apreciat-o mai mult pentru informațiile istorice decât pentru scriere.

E de citit dacă te interesează moda și antreprenoriatul.

 

Dans, dans, dans/ Haruki Murakami (#ocartepelună7)

Cu „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” m-am îndrăgostit de omul Murakami. Am primit de la Mihaela vreo patru cărți și am cu ce să aprofundez. Până la urmă i-oi da de capăt.

Deși găsesc limbajul relativ simplu, partea de fantastic care nu lipsește din ce am citit până acum din Murakami (exceptând “Autoportretul…”) mă încurcă.

Eu am ales “Dans, dans, dans” pentru cartea lunii, dar la primele pagini mă simțeam descurajată. Nu reușesc să scap de sentimentul că din romanele lui Murakami îmi scapă ceva. După treizeci de pagini a început să-mi placă și i-am păstrat apoi fiecare minut liber.

Tudor a avansat foarte repede cu cititul și m-am străduit să țin pasul, mai ales că am avut un septembrie aglomerat.

by Tudor

Mie mi-a trezit în special interesul când a ajuns în hotelul nou, care păstra o parte din cel vechi.

Eroul fără nume al cărții se întoarce la hotelul unde a petrecut cu ceva timp înainte cu o fostă iubită, dar nu numai că nu o mai găsește pe aceasta, dar în locul clădirii vechi se află un nou hotel, foarte modern.

În încercarea de a rezolva misterul dispariției fostei iubite, reîntâlnește un fost coleg de școală, se îndrăgostește de o recepționeră de la hotel și se împrietenește cu o fată cu puteri de medium.

De ce mi-a plăcut? Personajele au un pragmatism aproape morbid și umor negru.

He says: O carte mai diferită. Aproape la fel de diferită ca Zgomotul şi furia lui Faulkner. Totul se dezleagă însă, pe parcurs şi ajungi să întelegi toate cauzele. Murakami se foloseste de mult supranatural şi chiar aveam intentia imediată de a-i citi toate cărtile publicate în ordine cronologică. Dar cum cartile sunt multe, mult prea multe şi putin, prea putin timp, mi-am îndreptat atentia si asupra altor autori. Din carte îmi mai aduc aminte de cultura muzicală bogată a personajului principal/autorului, Hawaii si cât de cu capul în nori erau aproape toti. Aşa, ca mine.

„De unde venim? Încotro ne îndreptăm?” – „Origini” de Dan Brown

”De unde venim? Încotro ne îndreptăm?”

Dan Brown a știut întotdeauna să atragă cititorii cu teme incitante, cu subiecte care au preocupat oamenirea de-a lungul veacurilor.

Prima așa-zisă întâlnire cu Dan Brown am avut-o în 2007, la un an după apariția filmului „Codul lui Da Vinci”. Am primit cartea cadou de ziua mea de la doi prieteni din liceu și am citit-o în mai puțin de două zile.

Read more

Despre frumusețea uitată a vieții/ Andrei Pleșu (#ocartepelună6)

Să citesc Despre frumusețea uitată a vieții a fost cea mai bună decizie de cititor din ultima perioadă.

Nu am pornit cu speranța că voi savura așa de mult cartea pentru că experiențele de până acum cu nume importante din sfera scriitorilor importanți și actuali a fost mai mult sau mai puțin plăcută. De obicei, mă pierdeam în fraze din care nu înțelegeam mare lucru fără DEX sau în dorințele autorilor de a epata. Read more