Poezia – Nicolae Labiș
Cititorului
Deşi-i din implicaţii şi rămurişuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te ţintesc fierbinte, prin gheţuri, ochi de lup.
#martipoezim Poezia
Sună a amenințare versurile.
Ex libris – Tudor Arghezi
Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaș cumpănită; Read more
Faulkner spunea despre Zgomotul și furia că este cel mai bun roman scris de el vreodată.
Romanul descrie decăderea familiei Compson. Acesta începe haotic, așa cum gândesc personajele. Deși toți au conștiința apartenenţei la familie, sunt individualiști și au așteptări mai mari de la ceilalți decât de la ei înșiși.
Ferestrele noastre erau întunecate. La intrare nu era nimeni. Când am intrat am mers pe lângă peretele din stânga, dar nu era nimeni și doar scările arcuindu-se în sus în umbră ecourile pașilor generațiilor triste ca praful ușor peste umbre, pașii mei trezindu-i ca praful, ca lin apoi să se așeze iarăși.
Rondelul orașului mic – Alexandru Macedonski
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade, Read more
unul din cele 2 poeme de vară – Sebastian Mihail
piesa de teatru la care nu am mai mers,
drumul spre mare pe care nu l-am mai făcut,
toate nopţile în care nu
te-am mai ţinut în braţe,
cîntecele (pe care nu le-am mai cîntat de atunci),
cărţile pe care am tot încercat să le citesc –
tot deschideam cu sfială cîte una
şi brusc zîmbetul tău îmi apărea dintre rînduri
şi mă speriam că dacă închid la loc coperţile
o să mori –,
toate gîndurile mele care s-au împletit de atunci
într-un mare vuiet îngrozitor
care mă ţine treaz nopţile
– să ştii că încerc să-mi
ocup timpul, ridic privirile în sus,
nu zăresc însă nicio constelaţie
din cauza prafului –
toate frînturile astea stau ca nişte cărţi
necitite din bibliotecă, şi-mi amintesc
de vara aia cînd nu aveam habar
ce-o să se întîmple cu noi.
Sau cu urşii polari.
Sebastian spune că „toată lumea scrie poezii în ziua de azi“. Pentru #marțipoezim caut printre multe versuri și asta nu poate decât să mă bucure.
Chiar dacă apreciez faptul că de vreun an proza scurtă este cea în creștere, poezia este pentru mine nemuritoare și sper ca următoarea ascensiune să îi aparțină.
Îmi doream să citesc „Şirul Fibonacci al dispariţiei urşilor polari (capitolele invizibile ale dragostei noastre)” încă de la publicare, dar listele de lectură, timpul, cărțile noi, vechi, împrumutate, abandonate…
Cred că merită un volum tipărit (eu l-aș cumpăra), dar până atunci îl puteți descărca gratuit de pe blogul autorului.
Vă puteți gândi apoi la ce-a vrut să spună poetul cu toți urșii polari.