Să citesc Despre frumusețea uitată a vieții a fost cea mai bună decizie de cititor din ultima perioadă.
Nu am pornit cu speranța că voi savura așa de mult cartea pentru că experiențele de până acum cu nume importante din sfera scriitorilor importanți și actuali a fost mai mult sau mai puțin plăcută. De obicei, mă pierdeam în fraze din care nu înțelegeam mare lucru fără DEX sau în dorințele autorilor de a epata. Read more
Știți cărțile pe care le-am citit în copilărie și pare că a fost singura etapă în care aveau și alte sensuri în afară de nostalgie? Am crescut cu Singur pe lume, Tom Sawyer și La Medeleni.
Mă gândeam că n-o să mai găsesc vreo carte pentru copii, pe care să o citesc acum, ca om mare și să simt că fac parte din poveste. Și, iată, unde era. Read more
Madame Bovary parcă și-a primit numele în ciuda faptului că nu se comportă ca o doamnă.
Debutul cărții îi este dedicat lui Charles, cel care îi va dărui Emmei numele Bovary. Numele are muzicalitate, Charles și părinții săi sunt însă mediocri. Mama Bovary a fi Read more
Faulkner spunea despre Zgomotul și furia că este cel mai bun roman scris de el vreodată.
Romanul descrie decăderea familiei Compson. Acesta începe haotic, așa cum gândesc personajele. Deși toți au conștiința apartenenţei la familie, sunt individualiști și au așteptări mai mari de la ceilalți decât de la ei înșiși.
Ferestrele noastre erau întunecate. La intrare nu era nimeni. Când am intrat am mers pe lângă peretele din stânga, dar nu era nimeni și doar scările arcuindu-se în sus în umbră ecourile pașilor generațiilor triste ca praful ușor peste umbre, pașii mei trezindu-i ca praful, ca lin apoi să se așeze iarăși.
Eram prin liceu când mi-a fost recomandată pentru întâia oară „Adela“ și încă un roman. Titlul celui din urmă s-a pierdut în timp, dar am găsit volumul lui Garabet Ibrăileanu la anticariat acum două luni. Am știut că i-a venit rândul.
M-a cucerit de la a doua pagină cu un fragment de tsundoku.