Să citesc Despre frumusețea uitată a vieții a fost cea mai bună decizie de cititor din ultima perioadă.

Nu am pornit cu speranța că voi savura așa de mult cartea pentru că experiențele de până acum cu nume importante din sfera scriitorilor importanți și actuali a fost mai mult sau mai puțin plăcută. De obicei, mă pierdeam în fraze din care nu înțelegeam mare lucru fără DEX sau în dorințele autorilor de a epata.

Alegerea cărții cred că i-a aparținut lui Tudor. Eu n-am fost așa curajoasă pentru că nu știam ce aș fi putut scrie dacă era să nu-mi placă. Am mai vorbit de rău de vreo două cărți apreciate, dar dl Pleșu este aproape – chiar cu blogul meu semi-anonim. Adică sper să fie oameni printre fanii mei care îl citesc.

N-a fost să fie rău, așa că iată-mă în autobuz, la 7 dimineața, cu mintea limpede și „One day” în căști, citesc primele pagini și mă gândesc la viața noastră de oameni 9 to 5, mâncare, drum, baie, somn, drum, 9 to 5, drum, facebook, somn, drum, instagram, 9 to 5… Nu-i de mirare că de protest au avut energie doar o sută de mii.

Mă întorc la citit. Urmează câteva zile pline de 9 to 5 și nebunie.

Later that week:

Mă lupt, în ultima vreme, cu lipsa timpului pentru citit și cu oboseală cronică. Mi-a luat în jur de o săptămână să citesc volumul, început cu întârziere căci era programat de la începutul lunii august.

Cartea este împărțită în opt părți. Cel mai mult mi-a plăcut Cititul cărților (știm de ce). În plus, a domolit un pic din graba de a citi tot ce se poate, îngrijorarea că citesc prea puțin și teama pentru ce scriu aici.

Articolele din carte sunt scrise înainte de 2014. Eu am primit ediția a II-a adăugită în mai 2015 de la Raluca. Menționez anii pentru că multe articole au subiecte politice. N-aș spune neapărat că m-a surprins faptul că dl Pleșu este extrem de politicos, dar nu am mai văzut discurs despre politică scris cu atât de mult bun simț. Scrie despre responsabilitatea pe care o au cei din fruntea țării de a vorbi corect românește și nu se poate să nu-mi fugă mintea la Dăncilă. Nu cred că se aștepta cineva în 2014 ca 2018 să fie în asemenea hal.

Am citit destul de rar din Dilema Veche. Și nu din proprie inițiativă, ci pentru că profesorul meu de română din liceu, dl Emil Neagu, îmi strecura din când în când câte un ziar. Acum vreo două luni mi-am luat și eu un ziar pentru că era însoțit de o carte pe care n-am reușit încă să o citesc.

Vă recomand să citiți cartea și să o dați mai departe! Eu am dat-o deja.

Multe teme de gândire oferă dl Andrei Pleșu în Despre frumusețea uitată a vieții. Ce facem cu viața noastră?

He says: N-am mai terminat de câteva luni o carte de 300+ pagini în două zile, așa că e tot ce am nevoie pentru a putea spune că mi-a placut enorm. Stilul în care scrie îmi place tare mult. În principiu, este o antologie de editoriale, dar ele nu spun decât cum să fim oameni mai buni, să fim mai critici cu politicienii, să fim mai cinstiți, să citim cumpătat și să scriem ceva dacă chiar merită citit de către altcineva. Fiecare pagină are diferite sfaturi și îndemnuri în jurul bun-simțului și a bunei cuviințe.