Despre frumusețea uitată a vieții/ Andrei Pleșu (#ocartepelună6)

Să citesc Despre frumusețea uitată a vieții a fost cea mai bună decizie de cititor din ultima perioadă.

Nu am pornit cu speranța că voi savura așa de mult cartea pentru că experiențele de până acum cu nume importante din sfera scriitorilor importanți și actuali a fost mai mult sau mai puțin plăcută. De obicei, mă pierdeam în fraze din care nu înțelegeam mare lucru fără DEX sau în dorințele autorilor de a epata. Read more

Marți poezim (#2) – Omul comun/ Nicolae Labiș

Omul comun – Nicolae Labiș

IMG_20180311_201434.jpg

Văd o-nserare plină de lumină
Plutind pe bucla unui brâu de brad,
În mijloc e poiana-n lună mată,
Și-ntr-însa cineva a desenat
Copilul pur pe care altădată
Așa precum pe mine l-a chemat.

Copilul mișcă buzele și-ngaimă:
“Ești rău, străine. Lămurit eu nu știu,
Dar te-am văzut și-n vis și se făcea
Cum cineva pe oameni îi lovește –
Slugarnic tu rânjeai în dreapta sa.”
Read more

Marți poezim (#1) – Acuarelă/ Ion Minulescu

Acuarelă – Ion Minulescu

Stanislav Sidorov - paint
Stanislav Sidorov

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

 

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă…

old hands
Tumblr

Un bătrân şi o bătrână –
Două jucării stricate –
Merg ţinându-se de mână…

În Acuarelă îmi văd profesorii de istorie într-o zi ploiasă de mai (în drum spre teatru).

Poezia a început să-mi placă prin clasa a doua când am recitat Iarna pe uliță vreo patru copii la serbarea de Crăciun. Nu-nțelegeam atunci cum s-au răzbunat norii și ce-o fi ăla năvalnic vuiet (vine de pe drum).

De aceea, n-o să încerc nici acum să scriu ce-a vrut să spună poetul. Uneori, voi adăuga vreunei poezii un citat sau o părere personală, fără reguli.

 

 

iocan – primul

Am citit primul iocan.

Și nu mi-a plăcut așa tare; adică mi-au plăcut doar vreo trei povestiri.

Cel mai mult Cinci proze foarte scurte. Am aflat că sunt 101 povestiri din câte 101 cuvinte adunate într-o carte pe care vreau să o cumpăr.

Și cea cu Florinel. Și Mașina neagră… Și cea cu băiețeii și cățelul.

Bine, vreo cinci.

IMG_20180311_214907.jpg

N-am fost impresionată până peste cap, dar am văzut că-n iocan 2 semnează și Andrei Crăciun, iar Pălăria abastră și alte povestiri și a fost o carte greu de lăsat din mână.

Plusuri tehnice: forma cărții, hârtia de calitate, reclamele – sursă de inspirație pentru alte cărți de povestiri.

Structura: doi autori străini cunoscuți, mai mulți scriitori români – aleși fără inhibiții, un scriitor român uitat. Se va păstra și în numerele următoare.

Este un imbold să citesc mai multă proză scrisă, poezii și să încerc genuri noi. O să-i caut pe Dan Rhodes, Diana Bădică, Florin Lăzărescu.

Mi-am luat cadou de primăvară toate cele cinci reviste apărute până acum și o încep repejor pe a doua.