“Masa pisicii” – întoarcerea la copilărie

Se spune că atunci când îți amintești ceva nu este originalul, ci ultima amintire a acelui lucru. Vă regăsiți, poate, în amintiri fabricate din copilărie. Ceva ce ai impresia că s-a întâmplat și despre care poți povesti în detaliu, dar știi de fiecare dată că ai inventat puțin.

Masa pisicii este echivalentul mesei de lângă boxe din zilele noastre, locul cel mai puțin privilegiat de la o cină. Deși este denumită încă din primele pagini, niciunul dintre comeseni nu pare deranjat.

Lucrurile interesante și importante se petrec mai tot timpul în taină, în locuri unde puterea lipsește.

Eroul împrumută numele autorului – Michael – și începe o aventură pe mare împreună cu alți doi băieți care îi devin prieteni. Firi extrem de diferite, cei trei au în comun curiozitatea specifică vârstei la care își păstreaza încă inocența. Explorează pachebotul și întâlnesc oameni de diverse categorii, mai mult sau mai puțin onorabili.

dav

Romanul este presărat cu fragmente care aduc în prezent universul copilăriei. Dramele de pe vas, cum ar fi moartea unui călător bogat sau evadarea unui deținut, îi terifiază pe cei trei eroi, dar nu îi impiedică să trăiască experiențe la limita dintre fantastic și real.

Călătorind neînsoțiți și doar supravegheați de la distanță, încearcă să intre în drepturi depline în lumea oamenilor mari, dar sunt dați de gol de ludicul unor situații.

Un vânzător de covoare ne-a făcut semne cu mâna, ne-a oferit ceai, iar noi am stat o vreme cu el, am râs când râdea și el și am dat din cap când dădea și el.

În partea a doua a cărții, predomină povestiri din viața de adult a lui Michael. Reîntâlnește personaje de pe vas și își dă seama că fiecare a avut o perspectivă diferită asupra călătoriei. Părerile tuturor se pun de acord asupra faptului că cei trei nu au ocolit niciun pericol.

Sunt subiectivă pentru că cel mai mult mi-am dorit să aflu ce avea domnișoara Lasqueti cu toate cărțile pe care le arunca din senin în mare. Se pare că erau romane polițiste.

Michael Ondaatje mă derutează de fiecare dată prin titlurile cărților sale. Am făcut cunoștință cu el acum mulți ani, când am văzut pentru prima dată ecranizarea romanului “Pacientul englez“. Abia de curând, să tot fie vreo trei ani, am citit cartea. Atunci m-a păcălit pentru că pacientul englez era ungur, iar acum n-am găsit nicio pisică în toată cartea (dacă o găsește cineva, let me know).

Masa pisicii” plantează melancolie în sufletele cititorilor. Ondaatje jonglează cu naivitatea copilului și pragmatismul adultului și ne aduce aproape de visele din copilărie.

 

“Tărâmul lămâilor” – parfumul inconfundabil al Italiei

M-am convins cu greu să încep cartea. Salvată de la birou, am dus-o acasă unde am părăsit-o în bibliotecă pentru timpuri mai bune. A urmat încercarea nereușită a surorii mele de a o parcurge – deloc încurajator. O aveam pe raft de vreun an, când fraza de mai jos m-a intrigat:

Poți să fii și o lamâie, doar să-ți placă arta.

Și tare rău am făcut că nu am citit-o mai devreme.

dav

Îndată ce începi lectura, ești absorbit de un limbaj deosebit, transcrierea vocii unei povestitoare pricepute. Dacă o lași din mână, aștepți cu nerăbdare revenirea la momentele în care te poți adânci în pagini de istorie, economie, povestioare despre oameni simpli și despre dinastii. Farmecul cărții este dat de varietatea de subiecte care, de multe ori, nu au în comun decât intersectarea cu povestea vreunui soi de portocală.

Dacă ți se pare neobișnuit ca un om să fie prins în mreje de Italia ca “Tărâm al lămâilor” afli că Hans Christian Andersen, DH Lawrence sau Goethe se află printre victimele parfumului specific al florilor – denumit zagara în italiană.

Cine-ar fi crezut că Mafia Siciliană a început activitatea cu citrice? A fost o vreme când Italia și, în speță, Sicilia era cel mai mare producător și exportator de citrice din lume. Abia când tehnologii moderne au apărut și au permis Israelului să devină o variantă mult mai ieftină pentru importatori, Mafia s-a îndreptat spre afacerile cu droguri și crimă organizată.

Istoria citricelor în Italia începe cu chitrele undeva la începutul mileniului I. Abia după 800 de ani, arabii aduc portocalii amari și lamâii, iar portocalele dulci sunt culese de Vasco da Gama în jurul anului 1500.

e211c3473a07f6edae731546870c111c
No. 4711 Eau de Cologne (1910) Vintage Ad

Bergamota – un soi de portocală apărut prin polenizarea încrucișată – stă la baza Eau de Cologne – parfumul unui continent. Tot uleiul de bergamotă oferă și aroma specifică ceaiului Earl Grey.

Bătălia cu portocale de la Ivrea” a apărut ca o modalitate a nobililor de a face daruri mulțimii participante la carnavalul din oraș. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat tradiții legate de participarea la bătălie și locuitorii sunt onorați să primească roluri în “coloana oficială”. Cele mai cunoscute băuturi italienești își datorează existența tot citricelor: Campari cu suc de portocale – combinație care se numește în Geneva “garibaldi” – și limoncello preparat în casă.

Mai sus sunt doar câteva dintre informațiile interesante cuprinse în volum.

Tărâmul lămâilor” este o lectură neașteptat de atrăgătoare, presărată cu istorisiri de tot felul care îți trezesc dorința de a vizita locurile prin care a trecut autoarea Helena Attlee – o englezoaică pasionată de grădini, citrice și de scrisul frumos – care recunoaște că “a început să adune material pentru carte cu mult înainte să știe că o va scrie”. Recomand a se consuma cu o cantitate corespunzătoare de limonadă sau limoncello.