O prietenie dureroasă – „Tetralogia Napolitană”

Mulți sunt cei care au încercat de-a lungul timpului să descopere adevărata identitate a celei sau celui care stă sub pseudonimul Elenei Ferrante. Mie îmi place să cred că este femeie și că personajele cărților există acolo, undeva.

Publicată pentru prima dată în 1992, autoarea a reușit să se mențină în anonimat. De altfel, ziaristul Claudio Gatti a fost aspru criticat atât de editura autoarei, cât și de fanii acesteia și de alți scriitori atunci când a „demascat-o” în 2016.

De ceva timp urmăream să-mi cumpăr „Prietena mea genială”, dar de fiecare dată mă pierdeam cu titluri aparent mai interesante. Regret acum, ținând cont că niciuna dintre achizițiile din ultimii doi ani nu se ridică la nivelul Tetralogiei. Cum colegele mele de birou sunt iubitoare de cărți, am avut norocul ca una dintre ele să-și cumpere cele patru volume și să mi le împrumute.

Amica-geniale-ciclo-Elena-Ferrante-1024x400
Ediția princeps

Dacă Accabadora și Tărâmul lămâilor au stârnit un dor de Sicilia, la fel s-a întâmplat cu Napoli în cazul Tetralogiei Napolitane. Trebuie să plănuiesc un ♥ city break ♥

Romanul este construit în jurul poveștii a două prietene: Lenú ( sau Lenuccia, Elena Greco) și Lina (sau Lila, Raffaella Cerullo). Ambele provin din familii sărace și răzbat către un viitor mai bun.

Primul volum, Prietena mea genială, debutează în copilăria celor două fete. După ce primesc o sumă de bani într-o oarecare împrejurare, își cumpără o carte. Lectura le determină să plănuiască să devină scriitoare și să schimbe lumea cu romanele lor. Totodată, începe competiția dintre cele două la învățătură – aceasta le va urmări întreaga viață. Lina demonstrează că are talent prin scrierea unei povestiri, iar Lenú compensează prin perseverență.

Povestea noului nume este a doua carte din serie și prima ruptură majoră dintre cele două. În timp ce una continuă studiile, cealaltă devine casnică. O serie de personaje influențează viața cartierului napolitan, chiar dacă multe dintre ele au impresia că Lina este cea care îi manipulează pe toți.

În Cei care pleacă și cei care rămân personajele cu care ne-am obișnuit ajung adulți în adevăratul sens al cuvântului și urmează drumuri diferite. Elena devine o femeie cu aspirații de intelectual care aderă la ideile bărbaților de care se îndrăgostește, iar Lina intră într-o perioadă de declin pentru a-și reveni până la sfârşitul celei de-a treia cărți. Legătura dintre ele, invizibilă, rămâne la fel de puternică. Lenú nu încetează să se compare cu prietena ei. Din pacate, gândurile Linei rămân un mister.

— Chiar dacă ești mai bună decât mine, chiar dacă știi mai multe lucruri, nu mă părăsi.

Ultimul volum, Povestea fetiței pierdute, ne prezintă un cartier diferit de cel al copilăriei, dar în care se regăsesc deopotrivă urmele trecutului și probleme moderne. Cele două prietene se confruntă cu diverse probleme în educația propriilor copii. Punctul culminant al poveștii este abrupt și dureros.

Lenú și Lina nu se caută pentru lungi perioade de timp pentru ca întotdeauna să se reîntoarcă la prietenia lor. Prin cuvinte alese cu dibăcie Lina provoacă suferință și Lenú are impresia că o face cu ură. Rareori, în momente de slăbiciune, Lina își declară dependența de prietena ei.

Tu ești blândă, Lenú, cu mine ai avut multă răbdare. (…) De aceea, te rog, daca te jignesc, dacă-ți spun lucruri urâte, tu astupă-ți urechile, nu vreau să fac asta, dar o fac. Te rog, te rog să nu mă părăsești acum, altfel mă prăbușesc.

Tetralogia napolitana
Ediția românească, publicată de Pandora

Tabloul cartierului și al Italiei sunt completate de probleme istorice, politice și sociale la care personajele noastre nu sunt doar observatori. Găsesc din nou, ca și în Accabadora, asemănări cu societatea noastră și probleme comune: lipsa dreptului la educație, violența domestică, corupția și altele.

Încă n-am întâlnit om care să citească Tetralogia Napolitană și să nu-i placă. Abia aștept să citesc Fiica ascunsă – sunt sigură că va fi tot o delectare.

“Tărâmul lămâilor” – parfumul inconfundabil al Italiei

M-am convins cu greu să încep cartea. Salvată de la birou, am dus-o acasă unde am părăsit-o în bibliotecă pentru timpuri mai bune. A urmat încercarea nereușită a surorii mele de a o parcurge – deloc încurajator. O aveam pe raft de vreun an, când fraza de mai jos m-a intrigat:

Poți să fii și o lamâie, doar să-ți placă arta.

Și tare rău am făcut că nu am citit-o mai devreme.

dav

Îndată ce începi lectura, ești absorbit de un limbaj deosebit, transcrierea vocii unei povestitoare pricepute. Dacă o lași din mână, aștepți cu nerăbdare revenirea la momentele în care te poți adânci în pagini de istorie, economie, povestioare despre oameni simpli și despre dinastii. Farmecul cărții este dat de varietatea de subiecte care, de multe ori, nu au în comun decât intersectarea cu povestea vreunui soi de portocală.

Dacă ți se pare neobișnuit ca un om să fie prins în mreje de Italia ca “Tărâm al lămâilor” afli că Hans Christian Andersen, DH Lawrence sau Goethe se află printre victimele parfumului specific al florilor – denumit zagara în italiană.

Cine-ar fi crezut că Mafia Siciliană a început activitatea cu citrice? A fost o vreme când Italia și, în speță, Sicilia era cel mai mare producător și exportator de citrice din lume. Abia când tehnologii moderne au apărut și au permis Israelului să devină o variantă mult mai ieftină pentru importatori, Mafia s-a îndreptat spre afacerile cu droguri și crimă organizată.

Istoria citricelor în Italia începe cu chitrele undeva la începutul mileniului I. Abia după 800 de ani, arabii aduc portocalii amari și lamâii, iar portocalele dulci sunt culese de Vasco da Gama în jurul anului 1500.

e211c3473a07f6edae731546870c111c
No. 4711 Eau de Cologne (1910) Vintage Ad

Bergamota – un soi de portocală apărut prin polenizarea încrucișată – stă la baza Eau de Cologne – parfumul unui continent. Tot uleiul de bergamotă oferă și aroma specifică ceaiului Earl Grey.

Bătălia cu portocale de la Ivrea” a apărut ca o modalitate a nobililor de a face daruri mulțimii participante la carnavalul din oraș. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat tradiții legate de participarea la bătălie și locuitorii sunt onorați să primească roluri în “coloana oficială”. Cele mai cunoscute băuturi italienești își datorează existența tot citricelor: Campari cu suc de portocale – combinație care se numește în Geneva “garibaldi” – și limoncello preparat în casă.

Mai sus sunt doar câteva dintre informațiile interesante cuprinse în volum.

Tărâmul lămâilor” este o lectură neașteptat de atrăgătoare, presărată cu istorisiri de tot felul care îți trezesc dorința de a vizita locurile prin care a trecut autoarea Helena Attlee – o englezoaică pasionată de grădini, citrice și de scrisul frumos – care recunoaște că “a început să adune material pentru carte cu mult înainte să știe că o va scrie”. Recomand a se consuma cu o cantitate corespunzătoare de limonadă sau limoncello.