Știți cărțile pe care le-am citit în copilărie și pare că a fost singura etapă în care aveau și alte sensuri în afară de nostalgie? Am crescut cu Singur pe lume, Tom Sawyer și La Medeleni.

Mă gândeam că n-o să mai găsesc vreo carte pentru copii, pe care să o citesc acum, ca om mare și să simt că fac parte din poveste. Și, iată, unde era.

Pentru Adina, Tudor, Mihai și Cristi.
Și pentru tine, desigur.

Cum să nu citești o carte cu așa o dedicație?

Alături de cei patru copii și de Ioana, cititorul este invitat să devină personaj al cărții.
Cu excepția vacanțelor la munte și la mare, acțiunea se petrece în jurul casei din Brașov, aflată pe strada Sfântu Ioan, devenită Maiakovski și, din nou, Sfântu Ioan. Dacă vizitați Brașovul, veți recunoaște șirul de case din spatele Hotelului Aro. Într-un episod trist apare dărâmarea caselor de pe partea pe care s-a construit hotelul. Poate norocul lor a fost că erau deja destul de mulți într-o casă și de aceea nu au fost mutați, cum se proceda în regimul comunist. Dar se plimbă și prin Schei, pe Tâmpa, pe Warthe.

Personajul principal este chiar Ioana, de la vârsta de 4 ani. Ioana este o fetiță naivă, care nu înțele metaforele și care se ține scai de fratele și verișorii ei mai mari în aventuri diverse. Copiii nu se feresc de năzbâtii. Văd lumea împărțită în tabăra celor mici și tabăra celor mari, fără a ezita să se folosească de cei din urmă pentru a dezlega mistere.

Ici-colo sunt aluzii la moduri în care se făceau lucrurile în comunism, dar numai atât cât sunt înțelese de cei mici, pentru că părinții încearcă să îi protejeze.

Deși apare cu titulatura de roman, nu urmează structura clasică în sensul că nu are neapărat un șir narativ logic, ci mai degrabă sunt povestite pe sărite întâmplări care au lăsat urme.

Dintre cărțile citite în ultima perioada, este cea mai dragă mie și sigur o să vă placă să o citiți. M-am bucurat tare când am văzut prin rețelele sociale că mai am prieteni care au citit deja sau citesc Inocenții.

He says: Inocenții este o carte despre copilărie. Cu cât o parcurgi mai mult, cu atât îți aduci aminte și tu mai multe. Iar dacă ai 25+ ani, probabil că o să-ți dai seama că ai avut o copilărie fericită.

Din partea mea merită doar 4 din 5, pentru că cred că am regăsit unele sforțări ale autoarei de a-și evoca acele amintiri și enorm de multe epitete. Face referințe către foarte multe cărți, ceea ce e bine, i-ar putea însufleți pe copiii care o vor citi de acum înainte.

Mi-a fost ușor să îmi creez vizual toate acțiunile, căci am parcurs și eu toată cetatea veche a Brașovului/ Brassó/ Kronstadt. E minunată, cu toate curțile si cotloanele ei.

De asemenea, multe detalii despre plimbatul pe munte, ceea ce e drăguț pentru cei care n-au experimentat. De citit, da, recomand.