Trec zile – George Bacovia

Curg zilele spre cimitir
Trist, una câte una,
Şi destrămând al vieţii fir
Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor,
Se-adună în suspine –
Cu-un dor de “mâine” sora lor,
Cu-un dor de mine.

M-am gândit eu așa să ne amintim și de Bacovia, dar întristează rău.