Ex libris – Tudor Arghezi
Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaș cumpănită;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.
Ești ca vioara, singura ce cântă
lubirea toată pe un fir de păr,
Și paginile tale, adevăr,
S-au tiparit cu litera cea sfântă.
Un om de sânge ia din pisc noroi
Si zămislește marea lui fantomă
De reverie, umbră și aromă,
Și o pogoară vie printre noi.
Dar jertfa lui zadarnică se pare,
Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
Carte iubită, fără de folos,
Tu nu răspunzi la nicio întrebare.
O justificare mai veche pentru tsundoku.