Rondelul orașului mic – Alexandru Macedonski
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade, Read more
Marți poezim (#8) – 2 poeme de vară/ Sebastian Mihail
unul din cele 2 poeme de vară – Sebastian Mihail
piesa de teatru la care nu am mai mers,
drumul spre mare pe care nu l-am mai făcut,
toate nopţile în care nu
te-am mai ţinut în braţe,
cîntecele (pe care nu le-am mai cîntat de atunci),
cărţile pe care am tot încercat să le citesc –
tot deschideam cu sfială cîte una
şi brusc zîmbetul tău îmi apărea dintre rînduri
şi mă speriam că dacă închid la loc coperţile
o să mori –,
toate gîndurile mele care s-au împletit de atunci
într-un mare vuiet îngrozitor
care mă ţine treaz nopţile
– să ştii că încerc să-mi
ocup timpul, ridic privirile în sus,
nu zăresc însă nicio constelaţie
din cauza prafului –
toate frînturile astea stau ca nişte cărţi
necitite din bibliotecă, şi-mi amintesc
de vara aia cînd nu aveam habar
ce-o să se întîmple cu noi.
Sau cu urşii polari.
Sebastian spune că „toată lumea scrie poezii în ziua de azi“. Pentru #marțipoezim caut printre multe versuri și asta nu poate decât să mă bucure.
Chiar dacă apreciez faptul că de vreun an proza scurtă este cea în creștere, poezia este pentru mine nemuritoare și sper ca următoarea ascensiune să îi aparțină.
Îmi doream să citesc „Şirul Fibonacci al dispariţiei urşilor polari (capitolele invizibile ale dragostei noastre)” încă de la publicare, dar listele de lectură, timpul, cărțile noi, vechi, împrumutate, abandonate…
Cred că merită un volum tipărit (eu l-aș cumpăra), dar până atunci îl puteți descărca gratuit de pe blogul autorului.
Vă puteți gândi apoi la ce-a vrut să spună poetul cu toți urșii polari.
Marți poezim (#7) – Iartă-mă/ Elena Liliana Popescu
Iartă-mă – Elena Liliana Popescu
Iartă-mă
coală albă
că-ţi tulbur liniştea
cu şoapte
aşternute
rânduri
rânduri
urme de gânduri,
ce-aleargă
căutând
căutând
fără să ştie
că sunt,
fără să ştie
c-ascund
Liniştea mea
şi a ta.
Recunosc, nu am auzit de dumneaei până acum. Am găsit antologia din fotografia de mai sus la un anticariat din Brașov și am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut foarte mult coperta.
Am aflat de pe site că este Doctor în Matematici și că a publicat multe traduceri și volume proprii de poezie.
Marți poezim (#6) – Celei care pleacă/ Ion Minulescu
Celei care pleacă – Ion Minulescu
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie… Read more
Marți poezim (#5) – Iubește-mi mâinile și ochii/ Elena Farago
Iubește-mi mâinile și ochii – Elena Farago
Iubește-mi mâinile și ochii
Și iarta-le dac-au fost clipe
Adela/ Garabet Ibrăileanu (ocartepelună#1)
Eram prin liceu când mi-a fost recomandată pentru întâia oară „Adela“ și încă un roman. Titlul celui din urmă s-a pierdut în timp, dar am găsit volumul lui Garabet Ibrăileanu la anticariat acum două luni. Am știut că i-a venit rândul.
M-a cucerit de la a doua pagină cu un fragment de tsundoku.
Marți poezim (#3) – lanțuri care te îmbrățișează subit/ Vlad A. Gheorghiu
lanțuri care te îmbrățișează subit – Vlad A. Gheorghiu
tu ai fost crescută singură
și nu ai înțeles rostul
lucrurilor ai stat mereu departe
de probleme și când ai fost animalul
biciuit te-ai ridicat de jos și
cât o să mai fim ,,Orbi”
Petronela Rotar scrie cu stiloul. Autografe pe cărțile ei.
Probabil foarte mulți o cunoașteți pe autoare de la televizor. De altfel, în rolul de reporter am văzut-o pentru prima dată și eu. Abia de doi-trei ani urmăresc acestblogdenervi – nume inspirat, se pare, din Nichita Stănescu.
,,Orbi” este singura carte căreia nu am reușit să-i rezist de Black Friday. Căci și eu, ca orice cititor înrăit, promit de două ori pe lună că nu mai cumpăr cărți anul acesta. Am comandat-o de pe libris.ro și am primit-o la Șt. O. Iosif în Brașov (auzisem că s-a dat ,,pe sub mână” în perioada respectivă așa că am avut noroc).
Inutil să spun că greu m-am dezlipit de ea douăzeci de minute mai târziu, când și-a însușit-o sora mea. Am recuperat-o curând pentru că Anei nu i-a plăcut.
Ca fiecare decembrie și cel al lui 2017 a fost foarte aglomerat așa că am împărțit cartea în două. Am citit prima jumătate în drum spre birou sau în pauze, iar a doua jumătate a fost o răsuflare într-o sâmbătă pe înserat.
Recenziile de pe goodreads vesteau o carte copleșitoare, râuri de lacrimi. N-a fost așa. N-am fost răvășită, iar lectura a decurs lin. Se datorează asta femeii puternice care descrie cu maturitate un episod tulburător.
Uneori, îi venea să iasă pe stradă și să întrebe oamenii, la întâmplare, cum se simt în momentul ăla? Ce trece prin ei? Sunt triști sau furioși? Frustrați? Anxioși? Să îi învețe să caute în ei și apoi să se ducă acasă și să îi întrebe pe cei dragi cum se simt astăzi.
Personajul principal se desprinde dintr-o relație abuzivă, merge la terapie și învață să se cunoască. Despre o relație anterioară cu un bărbat căsătorit primim puține informații. Acțiunea se învârte cel mai mult în jurul poveștii de dragoste dintre Alexa și Călin.
Alexa descrie subiecte delicate și nu suficient de controversate. Violența, controlul vieții sociale, îngrădirea libertății de exprimare sunt adesea ascunse de către victime sau acceptate de societate. Sinceritatea deschide răni. Și ochi. Sapă tranșee de la inimă spre plămâni și în mușchii mâinilor. Confesiunea ei poate fi deopotrivă a unei femei sau a unui bărbat.
Fiind autorul lunii ianuarie pe libris, este foarte probabil să primiți cartea cu autograf dacă vă grăbiți să o comandați.
Este prima întâlnire cu o carte a Petronelei Rotar. Nu o includ în topul scriitorilor mei preferați, dar m-a convins să îi citesc și celalte cărți.
Încerc să citesc anul acesta mai mulți autori români contemporani și, în general, cărți mai serioase 🙂 Recomandările sunt binevenite.